Ovidiu Bişog - ovibis

Sufletul îmi este un abis a cărui profunzime mă înspăimântă uneori că nu o pot descoperi chiar eu însumi...

Moment liric: Cobor

Cobor
 
Privirea ta, fecioară bună
Mă cheamă-n suflet să-mi citesc
Din aştri nevăzuţi m-adună
Să mă cobor, să te-ntâlnesc.
 
Să-mi las tărâmul fără moarte
Să iau iar trupul omenesc
Mă faci să cer să am iar parte
De chin, de dor, de trai lumesc.
 
Renunţ la cer, la nemurire
Doar lângă tine să trăiesc
Să sorb topit a ta privire
Să pot să-ţi spun că te iubesc.
 
Deschide-ţi braţele, cuprinde
Ce necuprins a fost demult
În ochii tăi văd licărinde
Trei lacrimi mari ce-mi par tumult.
 
Îţi strâng mijlocul de copilă
Şi-ţi mângâi părul tău cel fin
Sunt însetat ca o cămilă
Vreau dor de buze să-mi alin.
 
Vai... mă întorc în depărtare
Mă cheamă Cel ce m-a trimis
Nu pot să-i cer o amânare
Însă promit să vin în vis.
 
Ne vom vedea când astrul nopţii
Iar va luci cu chipu-i plin
Mă vei chema în ciuda sorţii
Voi coborî iar cu suspin.
 
Ne vom cuprinde cu putere
De nimeni neştiuţi, tăcuţi
Te voi atinge-n adiere
Ne vom iubi, tot nevăzuţi.
 
Când tu cu glasul îmi vei cere
Să-ţi fiu alături pe pământ
Voi cere trupul de durere
Voi lăsa tot pentr-un cuvânt.
 
© Ovidiu Bişog * 03 iulie 2008, ora 00.10-01.10

(Toate drepturile asupra acestui text imi apartin in calitate de autor. Pentru orice reproducere, partiala sau totala, a acestui text, este necesar acordul meu in scris. Pentru aceasta, luati legatura cu mine (ovibis@gmail.com) anterior oricarei operatiuni de copiere care implica textul poeziei de mai sus.)

0 comentarii:

    Placi video la pret superb!!