Ovidiu Bişog - ovibis

Sufletul îmi este un abis a cărui profunzime mă înspăimântă uneori că nu o pot descoperi chiar eu însumi...

Între "a fi brav" și "a fi bravo"...

Adesea aud expresii de genul "Este bravo!", "Uite un băiat bravo", "Ești o fată brava", folosită de vorbitorii de limba română influențați, cel mai probabil, conștient sau nu, de construcții lingvistice din limba italiană. 
Iată ce spune Dicționarul Explicativ al Limbii Române, la https://dexonline.ro/definiție/bravo
„Bravo” e doar interjecție, în limba română, nu e adverb și nici adjectiv!
Așadar sunt incorecte în limba română formulări: ești bravo... om bravo... copil bravo... și altele asemenea.
Numai în limba italiană cuvântul "bravo" (cu formele brava, bravi, brave) este și adjectiv (e și la ei interjecție, putând fi chiar și substantiv): 
Vezi pentru traducere: 
http://hallo.ro/dictionar-italian-roman/bravo
(bravo, în limba italiană, înseamnă: brav,  bun, capabil, silitor, sincer, viteaz
și explicația, pentru cunoscătorii de limba italiană: 
http://dizionari.corriere.it/dizionario_sinonimi_contrari/B/bravo.shtml 
O discuție interesantă (de prin 2010) am găsit-o și pe google:
https://forum.softpedia.com/topic/690539-a-fi-bravo-este-corect/
Desigur, în limba română este cuvântul „brav”, cu explicația din https://dexonline.ro/definitie/brav: BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. 
Aşadar... fii brav şi respectă legea limbii române potrivit căreia nu poţi să fii „bravo”!

0 comentarii: