Ovidiu Bişog - ovibis

Sufletul îmi este un abis a cărui profunzime mă înspăimântă uneori că nu o pot descoperi chiar eu însumi...

Haide, mamă, haide, tată


Haide, mamă, haide, tată

Haide, mamă, haide, mamă, hai
Nişte linişte să-mi dai,
Haide, tată, haide, tată, hai
Nişte linişte să-mi dai.

Haide, mamă, haide, tată,
Mai priviţi-vă o dată
Şi, pe urmă, dacă-i bine,
Să mă faceţi tot pe mine.

Mi-aţi dat suflet, mi-aţi dat nume,
De când sunt şi eu pe lume,
Mi-aţi dat multe şi de toate,
Dar şi zbucium peste poate.

Bună ziua, noapte bună,
Separat şi împreună,
Dar şi bună dimineaţa,
Dragii mei, mai dragi ca viaţa.

Când mi-e jale, când mi-e teamă,
Mă gândesc la tine, mamă,
Când mi-e viaţa tulburată,
Mă gândesc la tine, tată.

Haide, mamă, haide, tată,
Mai clădiţi-mă o dată,
Fără nume şi avere –
Numai linişte v-aş cere.

Nu-mi ajunge tot ce este,
Caut veşnic o poveste,
Un ochi râde, altul plânge,
Pe-amândoi vă port pe sânge.

Că nici unul n-avem parte,
De la naştere la moarte
De o viaţă liniştită –
Frunză-n plop mereu se-agita.

Înapoi la tine ia-mă,
Să mă ştergi de lacrimi, mam,
Lasă-ţi mâna să mă bată,
Să mă-nveti cu viaţa, tată.
Bune, rele-amestecate,
V-aţi obişnuit cu toate.
Creşte noapte, creşte iasca
Pe iubirea pământească.

Bate vântul dinspre viaţă,
Şi eu lacrimi simt pe faţă,
Dinspre moarte bate vântul,
Lăcrimează şi cuvântul.

poezie de Adrian Păunescu din „Rugă pentru părinţi” (a doua ediţie, adăugită) (2007)

    Placi video la pret superb!!