Ovidiu Bişog - ovibis

Sufletul îmi este un abis a cărui profunzime mă înspăimântă uneori că nu o pot descoperi chiar eu însumi...

Stropi nocturni

Într-o noapte ploioasă din luna mai, m-am "jucat" puțin cu aparatul foto pe trepied... Iată ce a ieșit, privind prin geamul de la balcon, stropit de picurii de ploaie...

Stropi nocturni. © Ovidiu V. Bișog

Praful din deşert

Caravana se mişca încet, prin deşert, cămilele erau din ce în ce mai obosite, iar Vidosub Al Mehmet, un prinţ arab din fruntea convoiului, reuşea cu greu să se menţină drept pe spatele calului său...
Toţi ceilalţi oameni din spatele său păreau nişte fantasme, cu hainele lor largi, care fâlfâiau în bătaia vântului... Adierea abia le atingea frunţile, dar cea mai chinuitoare era setea care le uscase buzele...
Apa era pe terminate, iar mâncarea devenise de mult o amintire... Cu ochii marcaţi de o privire stinsă, cu pleoapele pe jumătate închise... oamenii se legănau în ritmul paşilor cămilelor, ca şi cum vrăjitorul sultanului ar fi aruncat asupra lor cea mai apăsătoare magie...
Vârtejuri de nisip, amestecat cu pietricele mici, erau stârnite din când în când de vântul hoinar al deşertului.
Deodată, se auzi un zgomot surd, urmat de un vaiet tânguitor: unul dintre slujitorii prinţului, din capătul caravanei, căzuse de pe cămila sa. Prinţul s-a întors, s-a coborât de pe cal, i-a ridicat uşor capul slujitorului, şi n-a mai apucat să vadă altceva decât cum ochii acelui sărman s-au coborât încetişor peste ochii care priviseră pentru ultima dată cerul, ochii omului pe care Allah tocmai îl chemase în împărăţia sa.
Prinţul atunci a comandat restului de oameni să ia o pauză, pentru refacerea forţelor... Obosiţi, unul câte unul, slujitorii din alaiul său s-au coborât de pe cămile şi s-au întins pe nisipul fierbinte.
Soarele începuse şi el coborâşul său de pe bolta cerească şi n-a mai durat mult până a dispărut după o perdea roşie, sângerândă, în spatele unui munte de nisip.
Arşiţa zilei şi-a spus repede cuvântul şi somnul i-a cuprins slujitorii prinţului, ba chiar şi cămilele închiseseră ochii, doar pleoapele li se mai mişcau încet, ca şi cum ar fi visat ceva...
Lângă flacăra unui foc arzând peste trei bucăţi de crengi, prinţul se gândea la scopul călătoriei sale, la destinaţia sa. De fapt, la capătul deşertului, în partea cealaltă, trebuia să ajungă la iubita lui, prinţesa din regatul vecin, pentru a o cere de soţie de la tatăl ei. Oftând de dorul prinţesei, prinţul şi‑a pus sub cap, ca o pernă, braţul său şi se gândea la ultima îmbrăţişare dintre el şi iubita sa... până ce somnul l-a cuprins, iar Allah l-a binecuvântat cu un vis prelung... lung... şi un somn adânc.
Dimineaţă, soarele şi-a trimis razele peste locul unde îşi făcuse tabără prinţul. Dar oricât ar fi privit soarele peste întinderea de nisip... era în zadar, căci nu mai era nici o urmă din caravană, nu se mai vedeau nici calul prinţului, nici cămilele, nici oamenii, nici prinţul....
Doar vântul şi-a mai rotit încă o dată mantia sa vijelioasă peste deşertul ars de razele soarelui. Dunele de nisip, de un galben roşietic înfiorător, se confundau în zare, cu orizontul. Peste tot, orice urmă de viaţă devenise praf... Peste tot, era doar praful deşertului.
© Ovidiu V. Bişog * 11 iulie 2006


Cum îi afectează pe copii lipsa tatălui

Cum îi afectează pe copii lipsa tatălui. Un băiețel are alte probleme decât o fetiță crescută fără figura paternă
de Cristina Stancu
Spre deosebire de copiii care au alături figura paternă, cei care nu au parte de prezența și implicarea tatălui în dezvoltarea lor se adaptează mai greoi social și academic. Influența tatălui este diferită la băieței și fetițe, iar absența sa, spun psihologii, îi afectează într-un fel pe unii și în altul pe ceilalți, atât în perioada de formare, cât și la maturitate.
„Cu certitudine, putem afirma că dezvoltarea psihologică și socială a viitorului adult depinde în mod semnificativ de relația pe care copilul o are cu ambii părinți, dar și de relația armonioasă dintre părinți. În funcție de vârsta și caracteristicile individuale ale copilului, absența unui părinte sau conflictul intens mama-tată, poate influența semnificativ modul în care copilul își formează propria personalitate (stil de atașament, imagine de sine, etc.) și relația cu mediul extern familiei (social, educațional, profesional)”, explică, pentru „Adevărul”, psihologul Ionuț Ghiugan.
Pentru copii este foarte important să aibă o relație echilibrată cu cei doi părinți, afecțiunea tatălui fiind la fel de necesară și importantă că cea a mamei.
„Implicarea tatălui în creșterea și educarea copilului reprezintă un factor cheie al unei maturizări afective și psiho-sociale. Copiii care au crescut în relație cu tatăl, într-un mediu familial armonios, înregistrează competențe cognitive și sociale (capacitate de rezolvare a problemelor, încredere, autocontrol, empatie) mai ridicate, în comparație cu copiii care au crescut în absența relației cu tatăl”, mai spune psihologul.
Stabilirea rolului legat de masculinitate și feminitate sunt afectate
Dacă pentru părinți ruperea cuplului este dureroasă, pentru copii suferința este înzecit mai mare, pentru că dincolo de problemele la care asistă în perioada divorțului, apare un context nou și dureros - acela în care copilul va trebui trăiască fără un părinte, cel mai adesea, când e vorba de încheierea unei căsnicii, fără tată. Lipsa figurii paterne își va pune definitiv amprenta pe dezvoltarea copilului, a cărui traiectorie emoțională și adaptativă va fi cu totul alta decât dacă ar fi avut și tatăl aproape.
„Studiile care au avut că obiect relația tată-copil au ajuns la concluzia că prezența unui tată implicat emoțional și protector în viața copilului este la fel de importantă că și mama în dezvoltarea emoțională, socială și academică a copilului. La polul opus, lipsa tatălui sau un tată indisponibil și neimplicat în viață familiei, afectează dezvoltarea copilului în ceea ce privește stabilirea rolului legat de masculinitate și feminitate, abilitățile cognitive și motivația”, spune specialistul.
Potrivit studiilor amintite, există situații în care absența fizică și lipsa afecțiunii tatălui sunt chiar mai greu de suportat decât atunci când vine vorba de mamă. Explicația stă, pentru aceste situații aparte, în faptul că respingerea este mai dureros resimțită atunci când vine din partea părintelui pe care copilul îl consideră mai puternic.
Fetele care au tatăl alături ajung să ia, la maturitate, decizii mai bune privind relațiile cu bărbații
Rolul tatălui în viața fetițelor și băiețeilor trebuie privit diferit din perspectiva șanselor pe care copiii le au să se adapteze în societate și să dezvolte, mai târziu, relații funcționale.
„Fetele și băieții care au parte de prezența și implicarea tatălui în dezvoltarea lor sunt mai pregătiți să se adapteze la nivel relațional, social și academic. Există, totuși, o diferență în modul în care prezența figurii paterne formează viitorul adult. Fetele, ca adulți, ajung să ia decizii mai bune în legătură cu relațiile viitoare și, în final, să dezvolte relații de cuplu sigure și sănătoase, echilibrate și non-abuzive cu partenerii lor. Acest lucru este posibil pentru că învață prin interiozarea unei imagini paterne pozitive cum ar trebui să se comporte un bărbat cu o femeie”, mai spune renumitul psiholog.
La fetițe, efectele absenței tatălui se observă mai ales când devin adolescente, pe fondul formării cu dificultate a propriei identități. O fetiță care a crescut în absența figurii paterne care să-i permită testarea rolului de femeie, va caută, aproape obsesiv, bărbați care să-i pună în valoare feminitatea.
Un băiețel care a crescut fără tată ar putea avea probleme de confirmare a masculinității
La băieți însă, riscul este altul, de a deveni nesiguri, impulsivi și chiar agresivi. „Pe de altă parte, băieții care nu sunt privați de implicarea tatălui în dezvoltarea lor reușesc să dezvolte o relație pozitivă cu autoritatea și înregistrează o probabilitate mai mică de a dezvolta comportamente sociale neadaptative (agresivitate, violență, comportamente antisociale). Acest lucru este posibil întrucât, având exemplul pozitiv al tatălui, propria masculinitate este confirmată”, explică psihologul Ionuț Ghiugan.

Sursa: ziarul „Adevărul”, ediția online, 8 iunie 2016, http://adev.ro/o8ghex.

De ce unele persoane nu pot fi matinale... printre care şi eu

Bănuiam eu că trebuie să fie o explicaţie pentru ce motiv nu mă pot trezi dis de dimineaţă, în schimb am randament noaptea. Iată o explicaţie

"Materialul video de mai jos, realizat de canalul de youtube Vox, arata de ce unele persoane nu pot fi matinale, motiv pentru care este gresit sa le catalogam a fi lenese. Asa cum este ilustrat in clipul animat alaturat, fiecare persoana are un ritm cicardian diferit, ceea ce inseamna ca in cazul persoanelor nocturne ciclul de somn-veghe se manifesta in mod natural la un interval orar intarziat fata de majoritatea persoanelor. Ceasul intern biologic este determinat de ADN-ul fiecarei persoane, ceea ce face ca aceste obisnuite sa fie foarte greu de schimbat." (sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-magazin-21061725-video-unele-persoane-nu-pot-matinale.htm)



    Placi video la pret superb!!