Ovidiu Bişog - ovibis

Sufletul îmi este un abis a cărui profunzime mă înspăimântă uneori că nu o pot descoperi chiar eu însumi...

Starea Naţiei - ediţie specială dedicată Revoluţiei Române

Și-au trecut deja 10 ani...


S-a întâmplat într-o zi de sâmbătă, 8 septembrie 2007, întâi la Primăria Răducăneni, apoi în biserica romano-catolică „Sfinții Petru și Paul”, din aceeași localitate. Ce? Doi tineri, Tatiana și Ovidiu, și-au promis iubire, fidelitate, sprijin, respect, creșterea și educarea viitorilor copii... Exact, eu și soția mea... Ne-au fost nași Florina și Iulian Poleac din București. Liturghia în cadrul căruia ne-am căsătorit în fața lui Dumnezeu a fost celebrată de pr. Cornel Cadar și de pr. Eduard Patrașcu.
I-am avut atunci alături de părinții noști: tatăl meu, Victor (care după trei ani a trecut la Domnul), mama mea, Domnica, respectiv părinții soției, Nicolae și Svetlana. Ne-au mai fost alături membri ai celor două familiilor, rude, prieteni și alți invitați. A plouat în acea seară, semn de binecuvântare din partea lui Dumnezeu... A fost o petrecere frumoasă, animată de Formația „Studio” din Iași, condusă de domnul Paul Babici, iar filmările și fotografiile care ne-au rămas ca amintiri au fost făcute de „DreamStudio” (Vasea Onel - cameraman, Alex Iacobescu – fotograf)...
Iar în acest deceniu „de împliniri mărețe” (cum era vorba cândva), ni s-au născut cei doi copii, Iustin și Ecaterina-Teodora, ne-am mutat apoi și în apartamentul nostru, avem chiar și o mașină... (mulțumesc pe această cale binefăcătorilor) și ne rugăm Domnului Dumnezeu și Fecioarei Maria (doar ne-am căsătorit în ziua Nașterii Sfintei Fecioare Maria) să ne binecuvânteze cu alți ani fericiți împreună în familia noastră!
Ca încheiere, se potrivește bine titlul unui cântec: „The show must go on”...
La mulți ani, familiei mele!
PS. Se spune că suntem la nunta de... aluminiu! (sper să colecţionăm peste ani şi ani alte... metale)

Între "a fi brav" și "a fi bravo"...

Adesea aud expresii de genul "Este bravo!", "Uite un băiat bravo", "Ești o fată brava", folosită de vorbitorii de limba română influențați, cel mai probabil, conștient sau nu, de construcții lingvistice din limba italiană. 
Iată ce spune Dicționarul Explicativ al Limbii Române, la https://dexonline.ro/definiție/bravo
„Bravo” e doar interjecție, în limba română, nu e adverb și nici adjectiv!
Așadar sunt incorecte în limba română formulări: ești bravo... om bravo... copil bravo... și altele asemenea.
Numai în limba italiană cuvântul "bravo" (cu formele brava, bravi, brave) este și adjectiv (e și la ei interjecție, putând fi chiar și substantiv): 
Vezi pentru traducere: 
http://hallo.ro/dictionar-italian-roman/bravo
(bravo, în limba italiană, înseamnă: brav,  bun, capabil, silitor, sincer, viteaz
și explicația, pentru cunoscătorii de limba italiană: 
http://dizionari.corriere.it/dizionario_sinonimi_contrari/B/bravo.shtml 
O discuție interesantă (de prin 2010) am găsit-o și pe google:
https://forum.softpedia.com/topic/690539-a-fi-bravo-este-corect/
Desigur, în limba română este cuvântul „brav”, cu explicația din https://dexonline.ro/definitie/brav: BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. 
Aşadar... fii brav şi respectă legea limbii române potrivit căreia nu poţi să fii „bravo”!

Au trecut şapte ani lungi

Victor Bişog,
tatăl meu 
Şi s-au împlinit, în dimineaţa acestei zile de 13 iunie 2017... 7 ani atât de lungi... de când tatăl meu, Victor Bişog, nu mai este printre noi...
Îl rog pe bunul Dumnezeu şi pe sfântul Anton de Padova, patronul zilei de astăzi, să îî facă parte de odhna şi pacea veşnică în bucuria paradisului!

Săru-mâna, mamă! La mulți ani!

Mama mea, Domnica Bișog
10 iunie 2017
În fiecare an, 12 iunie pentru mine este în primul rând ziua de naștere a mamei mele, Domnica! Prin bunătatea lui Dumnezeu, iată că în anul acesta, 2017, mama mea a ajuns la frumoasa vârstă de 75 de ani! 
Ne-am adunat un pic mai devreme, sâmbătă, 10 iunie 2017, în curtea casei părintești, să o sărbătorim și să îi cântăm „La mulți ani”, noi, copiii ei (sora mea, Mimi, şi eu, băiatul ei, Ovidiu), nepoții (de la mică la mare: Ecaterina-Teodora, Iustin şi Cristian), nora ei (Tatiana, soţia mea) şi soţia nepotului ei și al meu cel mai mare, Cristian (Laura). 
Ne-am gândit și la tăticul meu și soțul ei, de la a cărui trecere la Domnul s-au împlinit anul acesta șapte ani…
Mamă, îți mulțumim pentru tot ce ai făcut și faci pentru noi, în primul rând că ne-ai dat viață mie și surorii mele, că ne-ai crescut împreună cu tata și ne-ai educat, iar acum ai încă putere și disponibilitate să te ocupi și de nepoți, și ne rugăm cu toții lui Dumnezeu și sfântului Anton care este patronul acestei zile, să fii sănătoasă, să ai parte de împliniri și de cât mai mulți ani de viață împreună cu noi și cu cât mai multe bucurii!
Săru-mâna, dragă mamă, Domnica!
La mulți ani!

Ar fi împlinit... 77 de ani

Tatăl meu, Victor M. Bișog
fotografie din vara anului 2007
Dacă... un mare, trist „dacă”...
Dacă astăzi, 18 mai, ar mai fi trăit, tăticul meu, Victor M. Bișog, ar fi împlinit 77 de ani! 
Pentru mine, întotdeaua în suflet știu că 18 mai a fost, este și rămâne ziua de naștere a tatălui meu...
Însă de aproape 7 ani el nu mai este printre noi fizic, ci... a mers să se odihnească între cei drepți, la Domnul...
Mi-e dor de tine, tatăl meu!
Îți scriu totuși... 
La mulți ani, tată!

Sfântul Victor... "In memoriam" Victor Bișog, tatăl meu...

Astăzi, 8 mai 2017, în calendarul romano-catolic, este sfântul Victor, martir. Mă gândesc cu emoție la tatăl meu, Victor M. Bișog, care de aproape 7 ani nu mai este printre noi, sper că e deja în paradis cu Dumnezeu. De obicei, pe când trăia tatăl meu, îi sărbătoream onomastica la 28 iulie, când este amintit sfântul Victor I, papă, dar mă gândesc și azi, de sfântul martir Victor, la tatăl meu... Mi-e dor de tine, tată! * Sfântul Victor, martir Dacă apelativul nu ar risca să apară prea uşor şi nepoliticos, am putea spune că sfântul Ambrozie a fost unul dintre cei mai eficace "talent-scout" ale istoriei. Cercetând în amănunţime istoria oraşului Milano, voi regăsi acolo personaje ilustre, care cinsteau dieceza, în fruntea căreia se găsise el aşa de rapid. Şi, ca un bun "talent-scout", el ştia şi să-i lanseze pe discipolii săi cu toate mijloacele de publicitate cunoscute pe atunci, mai ales sărbătorile populare, imnurile sacre şi monumentele. Una dintre descoperirile sfântului Ambrozie este tocmai sfântul Victor, despre care el a vorbit în mod difuz în Explanatio evangelii secundum Lucam şi în imnul Victor, Nabor, Felix pii. Alt izvor "istoric", din care cunoaştem viaţa şi mai ales martiriul sfântului Victor, sunt Actele, care datează din secolul al VIII-lea. Victor, Nabor şi Felix erau trei soldaţi provenind din Mauritania şi staţionaţi în Milano. Fiind constrânşi, ca şi alţi tovarăşi ai lor de armată şi de credinţă, să aleagă între împărat şi Dumnezeu, alegerea lor a fost clară şi decisă. Dar ascultarea sa faţă de conştiinţă i-a adus lui Victor numai arestarea şi celula de pedeapsă. După ce a fost ţinut şase zile fără hrană şi fără apă, pentru a i se slăbi rezistenţa, a fost târât în hipodromul circului (lângă actuala Porta Ticinese): cu toate că interogatoriul a fost condus de însuşi Maximian Erculeo şi de consilierul să Anulinus, Victor a rămas foarte hotărât în refuzul său de a sacrifica idolilor, pe care l-a păstrat chiar şi după o severă biciuire. Readus în închisoare, acolo unde se află acum Porta Romana, sfântul Victor este chinuit mai departe: printre altele i-au turnat plumb topit pe răni, dar puternica rezistenţă fizică a soldatului african încă nu a fost înfrântă. Ba chiar, într-o zi, profitând de o lipsă de atenţie a gardienilor săi, a reuşit să evadeze şi să se refugieze într-un grajd părăsit, situat în apropiere de un teatru, acolo unde se află actualmente Porta Vercellina. Dar de data aceasta peregrinarea sa s-a terminat: fiind descoperit, a fost târât într-o pădure de ulmi din apropiere, unde a fost decapitat. Trupul său a rămas neînmormântat timp de o săptămână, dar sfântul episcop Maternus l-a găsit încă intact şi păzit cu fidelitate de două fiare. Apoi i-a fost construit un mormânt somptuos, lângă care sfântul Ambrozie a voit să-l îngroape pe fratele său Satirus. Sfântul Victor este unul dintre cei mai îndrăgiţi sfinţi pentru milanezi, care i-au construit şi dedicat biserici şi monumente, dintre care de cea mai tristă celebritate este... închisoarea "Sfântul Victor". Nu fără nici o legătură este el patronul prizonierilor şi al exilaţilor. (Text preluat din cartea "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

    Placi video la pret superb!!