Ovidiu Bişog - ovibis

Sufletul îmi este un abis a cărui profunzime mă înspăimântă uneori că nu o pot descoperi chiar eu însumi...

Un anisor...


Astăzi, joi, 16 decembrie 2010, la ora 00,30, Iustin Bişog, băiatul meu (şi al soţiei mele, desigur, produs comun), a împlinit primul anişor din viaţa lui, schimbând primul prefix. De acum, vârsta lui se va contoriza cu 1 an şi... 
A crescut mare! Deja merge prin casă, încearcă să spună cuvinte, parcă nu doar interjecţii şi sunete guturale...
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că ni l-a dăruit pe Iustin, mulţumesc mamei lui pentru că în anul acesta a fost 24 de ore din 24 alături de el şi l-a îngrijit, mulţumesc părinţilor mei şi socrilor mei, mulţumesc tatălui meu care, din iunie, a plecat la Tatăl din ceruri, dar a apucat să-şi vadă cel de-al doilea nepoţel (după băiatul sorei mele), mulţumesc naşilor de la botez, mulţumesc tuturor prietenilor şi cunoscuţilor care ne-au ajutat şi ne-au încurajat în noua misiune de tătic şi mămică...
Multe sunt de spus, dar... mai încolo!
Acum e moment de sărbătoare!
La mulţi ani, dragul meu băiat, Iustin Bişog! 
Mă rog lui Dumnezeu să te binecuvânteze în continuare să fii sănătos, cuminte şi să devii un creştin bun şi un om bun în societate.

Rugăciunea unui tată

„Dumnezeule, Părinte atotputernic, dă-mi un fiu care să fie conştient de slăbiciunile sale; destul de tare ca să se încurajeze, când îi va fi teamă; un fiu care să ştie să primească cu seninătate un necaz onorabil şi să fie umil şi generos atunci când este victorios. 
Dă-mi un fiu care să ţi se consacre şi care să preţuiască cunoaşterea ta ca pe piatra unghiulară a înţelepciunii. 
Te rog, Dumnezeule, nu-l condu pe căi uşoare, ci mai degrabă pe căi pline de necazuri şi obstacole. 
Învaţă-l să stea drept în furtuni şi să arate compasiune pentru cei ce cad. 
Dă-mi un fiu cu inimă curată, cu aspiraţii înalte, care să fie stăpân pe sine, înainte de a încerca să se impună în faţa altora; ca să ştie să zâmbească, fără să uite cum se plânge; care să se îndrepte spre viitor, fără a pierde din vedere trecutul. 
Şi, când va avea toate acestea, mai adaugă-i, te rog, suficient spirit de umor, ca să rămână mereu serios, fără să ia lucrurile dificile ca tragice. 
Dă-i umilinţă, ca să-şi amintească oricând cu simplitate de adevărata măreţie, înţelegerea adevăratei înţelepciuni, blândeţea adevăratei puteri. 
Atunci, eu, tatăl său, voi îndrăzni să-mi spun în şoaptă: «N-ai trăit în zadar!»”

(Douglas MacArthur)

25.09.2010: Poze de familie









































Familia Bişog Ovidiu, Tatiana şi Iustin. Poze de familie (25 septembrie 2010).

De unde trebuie tăiat cu adevărat?

http://www.cotidianul.ro/115590-Spanzurati-ne_-_scrisoare_pe_Net_de_Lt_col_r_ing_Gheorghe_Nedelcu
Am dat întâmplător peste acest articol, rog "Cotidianul" să nu se supere că l-am preluat cu link (doar link, din motive de copyright)
Nu contează cu cine am votat eu, contează situaţia de acum. Iar domnul acesta, Gheorghe Nedelcu, are dreptate.
Şi părinţii mei sunt pensionari, mult sub 1000 de lei fiecare. Şi eu sunt semi-bugetar (lucrezt într-o instituţie finaţată de buget, dar şi cu surse proprii), la fel am şi eu sub 1000 de lei salar cash. Şi nu am beneficiat nici eu de prime nesimţite, nici de sporuri, nici de reduceri, nici de... nici de... Dar cei care ne conduc, care stau cocoţaţi la conducere şi nu ne conduc spre binele nostru, al ţării, ci spre binele lor... cei din frunte... sunt foarte incompetenţi.
Noi, cei mici ai ţării, o ducem şi aşa greu, eu, de exemplu, nu am casă şi nici bani suficienţi pentru un credit ptr un amărât de apartament. Abia îmi plătesc chiria şi întreţinerea şi câţiva bănuţi pentru alimente. Şi tot de la noi vor să mai taie 25%? Sau 15% de la pensionari? Dar de ce nu iau în schimb 50% din salariile nesimţite? Cu ce e mai bun decât mine un şofer la minister, de ia de 4-5 ori mai mult ca mine salar, el a făcut o lună şcoală de şoferi, eu o facultate de 4 ani şi cu bursă în străinătate... şi merg cu autobuzul, că nici vorbă să-mi permit maşină?
O fi aici, pe pământ, "valea lacrimilor", dar de ce numai noi, aştia mici, plângem, iar cei mari râd?
Aşadar, de unde trebuie tăiate cu adevărat salariile şi veniturile?
Trebuie citite şi aceste rânduri de la pagina asta: http://www.cotidianul.ro/115590-Spanzurati-ne_-_scrisoare_pe_Net_de_Lt_col_r_ing_Gheorghe_Nedelcu


Să nu-mi iei niciodată pensia


Vezi mai multe video Haioase

Situaţia e tristă! Pe noi, cei tineri, ce ne aşteaptă la pensie? Ce guvernanţi vor mai fi şi atunci?

Au, ne doare adevărul

La un congres internaţional de medicină, doctorul american spune:
- La noi, în America, medicina e aşa de avansată, că scoatem un rinichi de la unu', îl transplantăm la altu' şi după 6 săptămâni ăla deja îşi caută de lucru! 
Doctorul rus spune: 
- Asta nu-i mare scofală; la noi, în Rusia, scoatem jumătate de inimă de la unu', o transplantăm la altu' şi după două săptămâni amândoi deja îşi caută de lucru! 
Se ridica şi doctorul român şi spune: 
- N-avem ce să comparam, toţi sunteţi înapoiaţi faţă de noi; în România, am luat câţiva fără creier, alţii fără inimă, i-am pus în fruntea ţării şi acum toţi ne căutăm de lucru! 
Nu a existat un astfel de congres, dar realitatea descrisă referitor la România este adevărată, din păcate... Trist, dar cam aşa este viaţa în România. Muncim la serviciu, muncim şi în particular, că nu ne ajung banii din salariu… Cât vom mai rezista??

Mărţişorul... din gând

(text publicat iniţial  la 03/01/2006, ora 08:43, pe vechiul meu blog, pentru care Yahoo nu a mai oferit găzduire)

Început de primăvară... Da... mai toate frazele care se scriu în felicitările trimise de 1 martie conţin această frântură de frază: „Început de primăvară...” Poate fi considerat un început banal, standard, tipizat, intrat de acum în uzul curent al limbii.
Dar iată că natura, de 1 martie 2006, la Iaşi, cel puţin, a vrut să demonstreze că banalitatea poate fi desfiinţată. Cum? Începând din ultima noapte de februarie, a nins continuu până aproape de prânzul primei zile din martie... şi în loc de ghiocei iviţi din zăpadă, am văzut (şi simţit) cu toţii o plapumă groasă de zăpadă peste oraşul Iaşi şi peste întreg judeţul, chiar şi peste multe alte judeţe din ţară.
Un mărţişor de zăpadă...
Am scris aceste rânduri cu emoţia unui început... fie el, acest început, chiar şi doar un început de lună, o lună calendaristică în care sperăm cu toţii să fie pentru fiecare numai zile bune, şi multă speranţă... şi multe împliniri.
Pentru romano-catolici (da, şi eu sunt catolic, în caz că nu ştiaţi), este începutul Postului Mare, perioada de 40 de zile de dinainte de sărbătoarea Paştelui. Postul este un timp de pregătire spirituală, prilej de reculegere, prilej de analiză interioară... Ei, dar nu voi mai scrie iar despre post, din cauză că am mai scris într-o zi din februarie...
Început de primăvară... calendaristică... 1 martie – zi în care ne gândim la cei dragi, să le dăruim câte un mărţişor, cu atât de multă emoţie le prindem în piept acel firicel alb-roşu prin care trece câte o inimioară (simbol al iubirii), sau un coşar (simbol al norocului), sau o floare micuţă (simbol de speranţă).... E atâta emoţie în gestul prin care prindem un mărţişor de reverul hainei persoanei din faţa noastră, sau de pulover... Oricum, fie că noi conştientizăm sau nu, oferirea unui mărţişor este un gest prin care – fizic – ne apropiem mai mult de cel de lângă noi, reducem centimetrii sau metrii care ne despart de obicei şi ne apropiem... Unii trimit câte o felicitare „clasică”, „de hârtie” prin poştă... ei bine, chiar şi felicitarea scrisă de mână este un semn al unei atingeri, este atingerea mâinii peste foaia albă a felicitării... Alţii trimit o felicitare electronică, „prin email”... chiar şi aici (chiar dacă poate mai slab) se poate simţi o atingere umană, prin degetele care au atins tastatura şi au scris mesajul pe care îl vedem pe ecran... Şi mai este un tip de felicitare de mărţişor sau chiar mărţişor... în întregime invizibil: este gândul acela, de iubire, când ne gândim la cei dragi nouă, la cei dragi inimii noastre, şi simţim atunci o căldură deosebită în suflet, în piept... chiar deasupra inimii... chiar acolo unde ar fi fost un mărţişor... Tu, doamnă care citeşti aceste rânduri, tu, domnule care citeşti aceste rânduri, tu, fată care citeşti aceste rânduri... ai simţit căldura unui mărţişor... din gând?

botezul băiatului meu, Iustin Bişog

Vizionaţi pe Youtube un montaj video de la botezul băiatului meu, Iustin Bişog.
Filmarea a fost făcută sâmbătă, 16 ianuarie 2010, în biserica "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Iaşi, de către firma DREAMSTUDIO - aceeaşi care ne-a filmat (şi fotografiat atunci) la nuntă şi cărora le mulţumesc şi pe această cale.

Un blog cu predici

Un blog cu predici
Pentru preoţii din secolul al XXI-lea, resursele pe care le au la dispoziţie şi îi ajută în pastoraţie sunt numeroase. Dezvoltarea mijloacelor de comunicare în masă a făcut posibilă o adevărată explozie de surse de informare şi de formare. Sunt nenumărate cărţile care prezintă predici, materiale de cateheză sau informaţii utile. Sunt şi mai multe siturile pe internet unde pot fi găsite resurse utile pentru preoţi. Multe sunt asemănătoare, altele sunt deosebite. Varietatea conţinuturilor şi mulţimea contribuitorilor la aceste situri sunt remarcabile.
Slujind ca preot paroh comunitatea din Vestenthal (Austria), părintele Iosif Mareş, originar din Faraoani, din Dieceza de Iaşi, consultându-se cu un prieten pentru partea tehnică, a avut ideea concretizării unui proiect mai vechi al sfinţiei sale: o sursă de idei de predici prin traduceri din cărţile care circulă în spaţiul germanic, în limba germană, o limbă mai greu accesibilă, dar care este purtătoarea unei culturi bazată pe precizie şi concizie.
Deşi la început a fost uşor sceptic în privinţa succesului, deoarece totuşi, blogul înregistrează vizitatori noi în fiecare săptămână, părintele Mareş a mărturisit: "M-am gândit la faptul că preacucernicii părinţi, printre altele, se inspiră din materiale în franceză, italiană şi poate engleză. Germana nefiind o limba prea accesibilă, nu intră prea mult în uzul lingvistic. La sugestia unor prieteni, m-am oprit asupra unor predici pentru copii. De la începutul noului an bisericesc am scris în blog traduceri din limba germană ale predicilor duminicale şi festive pentru copii. Eu folosesc predici dialogate care conţin o idee, două. Mă ghidez după vorba neamţului: «kurz und bündig», adică scurt şi cuprinzător".
Astfel, de la sfârşitul anului 2009, a luat fiinţă blogul www.predicimares.blogspot.com, intitulat "Predici realizate sau traduse de pr. Iosif Mareş".
La începutul lunii februarie 2010, acest blog www.predicimares.blogspot.com se prezintă deja cu 15 predici pentru copii, structurate după mai multe criterii (Advent, Anul C, Timpul de peste an etc.). Vor urma noi materiale, care sperăm să fie de folos preoţilor din România sau celor care predică în limba română. "Dacă blogul va fi vizitat şi deci va trezi interes, voi continua ciclul predicilor pentru copii pentru tot anul liturgic" a spus părintele.
*
Pr. Iosif Mareş s-a născut la 2 ianuarie 1950 la Faraoani (Bacău). A fost sfinţit preot la 24 iunie 1975 de către ep. Petru Pleşca. A activat ca vicar şi paroh în Dieceza de Iaşi (1975-1984), vicar şi paroh în Dieceza de Timişoara (1984 - 9 mai 1988), preot colaborator în Dieceza de Szeged-Csanád din Ungaria (10 mai 1988 - 10 ianuarie 1989), capelan la Tulln an der Donau în Dieceza de St. Pölten, Austria (13 ianuarie 1989 - 31 iulie 1989); paroh la Lichtenau im Waldviertel (1 august 1989 - 31 august 1995), iar de la 1 septembrie 1995 este paroh la biserica sanctuar din Vestenthal, în Dieceza St. Pölten din Austria.
Ovidiu Bişog
*
Blogul părintelui Mareş www.predicimares.blogspot.com a fost creat şi este administrat de mine, părintele îmi trimite textele, eu le corectez şi le public. La rugămintea părintelui Mareş, mi-a încredinţat în vara anului 2009 şi sarcina de a administra situl Parohiei Vestenthal din Austria (www.vestenthal.net).

Actualizare 2016: Părintele Mareș nu mai activează la Vestenthal, în Austria, ci s-a retras la Bacău. Nici site-ul Parohiei Vestenthal nu mai este cel de sus, ci http://pfarre.kirche.at/vestenthal/.
www.predicimares.blogspot.com a devenit www.iosifmares.blogspot.com

www.formatiastudioiasi.ro

La nunta mea cu Tatiana, din 8 septembrie 2007, desfăşurată în satul meu natal, la Răducăneni, la restaurantul central, am avut muzica asigurată de Formaţia STUDIO din Iaşi, condusă de Paul Babici, având-o ca solistă pe soţia sa, Giovana Georgescu, alături de ceilalţi membri ai formaţiei. Câteva secvenţe de la petrecerea de nuntă puteţi vedea pe youtube: www.youtube.com/watch?v=KI1L2RF6E6Q
Filmarea şi fotografiile - de excepţie şi cu nota 10+ - ne-au fost făcute atunci de echipa de la DREAMSTUDIO (http://www.viseazainculori.ro/),  de cameramanul Vasea şi fotograful Alex, tot ei ne-au făcut şi acel mic videoclip pe youtube, din păcate coloana sonoră este protejată de copyright şi nu se mai aude. Cu Vasea am rămas prieteni şi am colaborat de multe ori de atunci, cea mai recentă colaborare fiind şi filmarea Liturghiei desfăşurate în biserica "Sf. Tereza a Pruncului Isus" din Iaşi, în seara de sâmbătă, 16 ianuarie 2010, în cadrul căreia fiul meu, Iustin, a primit Botezul, naşi fiind fam. Silviu şi Antonina Dogariu şi fam. Bogdan şi Daniela Farcaş, preoţi celebranţi fiind pr. Egidiu Condac, pr. Felix Roca şi pr. Eduard Patraşcu. La botez, fotografiile au fost făcute de Adrian Cuba (http://www.fotonuntaiasi.ro/), un fotograf de artă, al cărui CV este prea mare pentru a-l putea cuprinde aici, pot doar menţiona că este fotograf al Agenţiei Agerpres (Rompres), şi proprietarul Agenţiei de fotografie FOCUS. Filmul de la Botez, la fel şi fotografiile... sunt (când scriu) în faza de montaj şi editare... Când aveţi nevoie de filmare şi fotografiere artistică şi foarte profesionistă, vi-i recomand cu căldură şi sinceritate pe băieţii de la DREAMSTUDIO (www.viseazainculori.ro/) şi pe Adrian Cuba (www.fotonuntaiasi.ro).
După nuntă, am rămas prieten cu domnul Paul Babici şi mi-a propus să realizăm un sit pentru formaţia sa: FORMAŢIA STUDIO din Iaşi (http://www.formatiastudioiasi.ro/). După doi ani de amânări, iată că pe la sfârşitul lunii noiembrie 2009 ne-am apucat serios de treabă. Pentru partea tehnică, l-am cooptat şi pe cumnatul meu, Sergiu Mironiuc, eu m-am ocupat de partea grafică şi de prelucrările video şi audio şi în cele din urmă a ieşit situl http://www.formatiastudioiasi.ro/ Materialele de pe acest sit vor mai fi actualizate, deocamdata este lansat din ianuarie 2010 şi vă invit să-l vizitaţi: http://www.formatiastudioiasi.ro/