Ovidiu Bişog - ovibis

Sufletul îmi este un abis a cărui profunzime mă înspăimântă uneori că nu o pot descoperi chiar eu însumi...

Despre un popor... despre poporul meu

Cândva, prin anul 1990, Petre Ţuţea a zis: "Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci treisprezece ani de temniţă pentru un popor de idioţi! De asta numai eu am fost în stare...” Le-am recitit cuvintele în seara asta, undeva, pe internet. Şi m-am cutremurat. 
Ţin minte destul de bine istoria noastră dinainte de 89. Aveam 14 ani la Revoluţie! Am avut noduri în gât de emoţie atunci, când a fost dat jos regimul Ceauşescu. Şi ce s-a pus în locul lui? Ţara noastră se cheamă România. Adică de la român. Adică e a noastră, a românilor, a mea, a ta, a fiecăruia dintre noi. Şi cine ne conduce de la Revoluţie încoace? De ce e o aşa de mare ruptură între clasa politică şi poporul român? Da, ok, şi ei, politicienii, fac parte din acelaşi popor. Doar că au uitat că pe lângă ei suntem şi noi, că ei, ca politicieni, ar trebui să se preocupe de binele NOSTRU, nu doar al lor, iar nouă să ne revină firmituri printre degetele lor...
Au fost alegeri. Se prefigurează rezultatele... De noi, oamenii de rând, cine se ocupă? De noi, cei care plătim impozitele şi restul dărilor către stat? Ce face statu cu banii noştri? De ce nu funcţionează PENTRU oameni şi nu parcă împotriva lor? Spunea cineva, la un post de televiziune, fiind întrebat ceva legat de greve şi proteste, spunsese ceva aproximativ aşa: "Eu, domnule, am fost la vot, am ales ce am considerat eu că e bine, în rest, eu am treabă, am serviciu, am familie de întreţinut, plătesc impozite la timp şi alte taxe. Eu i-am ales acolo, mai departe ei să se ocupe de treburile statului şi să fie bine pentru noi toţi şi pentru ţară. Eu nu am timp de proteste şi greve..." Şi avea dreptate, omul. (Recunosc public: la alegerile de duminică, 10 decembrie 2012, nu am votat. Din cauză de forţă majoră: trebuia să merg vreo 50 de km până la secţia unde  sunt înscris şi a fost ninsoare puternică şi nici resurse financiare nu am avut pentru deplasare în condiţii de iarnă. Dar m-am rugat pentru români şi pentru România! Iar la toate celelalte alegeri parlamentare sau prezidenţiale sau locale am fost, de când am drept de vot. Parcă vreo două referendumuri am ratat, dar nu alegerile). Pentru că şi eu cred în democraţie... demos + kratos = puterea poporului. Dar zău! Ce democraţie mai avem noi în România? 40-45 prezenţă la vot e puterea majorităţii? Ce matematică e asta? Şi câtă inteligenţă au avut măcar jumătate dintre aceştia, ca să aleagă pentru toţi ceilalţi?
Oare de ce noi, poporul român, am uitat cuvintele din imnul de stat: "Croieşte-ţi altă soartă"? Pentru ce idelaluri măreţe au murit mulţi oameni în istoria noastră? Pentru ca noi, acum, să trăim liberi şi demni. Liberi suntem... că n-am nici măcar lanţ ornamental la gât şi nu sunt sclav... dar demni? Mai ştim ce e demnitatea? Onoarea? CInstea? Credinţa în Dumnezeu?
Citeam altundeva: "Câţi dintre români au auzit despre Petre Ţuţea?? Să fim serioşi - mai importante sunt tabloidele cu ţâţe goale, despre violatorul din boscheţi, cu câte curve ubla unul şi altul, cine a scuipat pe cine etc. etc. Nu ştiu câţi au urmărit fenomenul Bacalaureat 2012 (eu da pentru că am fost direct interesat)? A auzit cineva comentariile despre poezia lui Eminescu?? Partea tristă este că respectivii (o parte, terminaţii 2012) sunt generaţia care a votat începând cu acest an. Ce ne rezervă oare viitorul???
Ce soartă ne merităm? Săracii Europei? Exportatori de cerşetori şi infractori prin alte ţări? Ţara în care kilometrul de autostradă e mai scump decât toate şoselele unei alte ţări? 
Mulţi cunosc această frază celebră “Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, ci întreabă ce poţi face tu pentru ea”... 
Ce mai pot face eu pentru România? Ce mai poţi face TU pentru România? 
Întrebări... despre un popor... despre poporul meu... pentru poporul meu...
Trăiască România! 
Unii, cu sarcasm, ar adăuga: "Da, dar... păcat că e locuită". Şi eu sunt locuitor aici, şi tu, şi politicienii... Ce-i de făcut? Ce avem de făcut?
Deşteaptă-te, române! 
Hai! 
* * *

      "DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!"
     
      Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
      În care te-adânciră barbarii de tirani!
      Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
      La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
     
      Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
      Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
      Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
      Triumfător în lupte, un nume de Traian!
     
      Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
      Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
      Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
      Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
     
      Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
      Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
      Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
      "Viaţa-n libertate ori moarte!" strigă toţi.
     
      Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
      Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
      Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
      Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
     
      O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
      Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
      Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
      În astfel de pericul s-ar face vânzători!
     
      De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
      Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
      Când patria sau mama, cu inima duioasă,
      Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
     
      N-ajunse iataganul barbarei semilune,
      A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
      Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
      Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
     
      N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
      Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
      Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
      Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
     
      Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
      Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
      Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
      Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
     
      Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
      Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
      Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
      Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!

Da, e imnul naţional, complet, al României!
Ai dat "scroll" până aici şi te miri că mai scriu? Uite că mă opresc! Dar te rog ceva, cititorule: mai reciteşte imnul, lent, nu te grăbi, ci meditează cuvintele. Şi nu uita: Nihil sine Dio! Nimic fără Dumnezeu! Hai să ne rugăm pentru poporul nostru! Să spunem sfânta Rugăciune Domnească:

Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău; vie împărăţia ta; facă-se voia ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău. Amin.
Doamne, ai îndurare faţă de poporul nostru! Iartă-i greşelile şi trimite Duhul tău Sfânt ca să ne lumineze minţile şi să ne ridicăm din starea în care suntem şi să ne croim o viaţă mai bună, pentru toţi, în pace, armonie, înţelegere şi frăţie! Amin!