Ovidiu Bişog - ovibis

Sufletul îmi este un abis a cărui profunzime mă înspăimântă uneori că nu o pot descoperi chiar eu însumi...

Și-au trecut deja 10 ani...


S-a întâmplat într-o zi de sâmbătă, 8 septembrie 2007, întâi la Primăria Răducăneni, apoi în biserica romano-catolică „Sfinții Petru și Paul”, din aceeași localitate. Ce? Doi tineri, Tatiana și Ovidiu, și-au promis iubire, fidelitate, sprijin, respect, creșterea și educarea viitorilor copii... Exact, eu și soția mea... Ne-au fost nași Florina și Iulian Poleac din București. Liturghia în cadrul căruia ne-am căsătorit în fața lui Dumnezeu a fost celebrată de pr. Cornel Cadar și de pr. Eduard Patrașcu.
I-am avut atunci alături de părinții noști: tatăl meu, Victor (care după trei ani a trecut la Domnul), mama mea, Domnica, respectiv părinții soției, Nicolae și Svetlana. Ne-au mai fost alături membri ai celor două familiilor, rude, prieteni și alți invitați. A plouat în acea seară, semn de binecuvântare din partea lui Dumnezeu... A fost o petrecere frumoasă, animată de Formația „Studio” din Iași, condusă de domnul Paul Babici, iar filmările și fotografiile care ne-au rămas ca amintiri au fost făcute de „DreamStudio” (Vasea Onel - cameraman, Alex Iacobescu – fotograf)...
Iar în acest deceniu „de împliniri mărețe” (cum era vorba cândva), ni s-au născut cei doi copii, Iustin și Ecaterina-Teodora, ne-am mutat apoi și în apartamentul nostru, avem chiar și o mașină... (mulțumesc pe această cale binefăcătorilor) și ne rugăm Domnului Dumnezeu și Fecioarei Maria (doar ne-am căsătorit în ziua Nașterii Sfintei Fecioare Maria) să ne binecuvânteze cu alți ani fericiți împreună în familia noastră!
Ca încheiere, se potrivește bine titlul unui cântec: „The show must go on”...
La mulți ani, familiei mele!
PS. Se spune că suntem la nunta de... aluminiu! (sper să colecţionăm peste ani şi ani alte... metale)