(text publicat iniţial  la 03/01/2006, ora 08:43, pe vechiul meu blog, pentru care Yahoo nu a mai oferit găzduire)

Început de primăvară... Da... mai toate frazele care se scriu în felicitările trimise de 1 martie conţin această frântură de frază: „Început de primăvară...” Poate fi considerat un început banal, standard, tipizat, intrat de acum în uzul curent al limbii.

Dar iată că natura, de 1 martie 2006, la Iaşi, cel puţin, a vrut să demonstreze că banalitatea poate fi desfiinţată. Cum? Începând din ultima noapte de februarie, a nins continuu până aproape de prânzul primei zile din martie... şi în loc de ghiocei iviţi din zăpadă, am văzut (şi simţit) cu toţii o plapumă groasă de zăpadă peste oraşul Iaşi şi peste întreg judeţul, chiar şi peste multe alte judeţe din ţară.

Un mărţişor de zăpadă...

Am scris aceste rânduri cu emoţia unui început... fie el, acest început, chiar şi doar un început de lună, o lună calendaristică în care sperăm cu toţii să fie pentru fiecare numai zile bune, şi multă speranţă... şi multe împliniri.

Pentru romano-catolici (da, şi eu sunt catolic, în caz că nu ştiaţi), este începutul Postului Mare, perioada de 40 de zile de dinainte de sărbătoarea Paştelui. Postul este un timp de pregătire spirituală, prilej de reculegere, prilej de analiză interioară... Ei, dar nu voi mai scrie iar despre post, din cauză că am mai scris într-o zi din februarie...

Început de primăvară... calendaristică... 1 martie – zi în care ne gândim la cei dragi, să le dăruim câte un mărţişor, cu atât de multă emoţie le prindem în piept acel firicel alb-roşu prin care trece câte o inimioară (simbol al iubirii), sau un coşar (simbol al norocului), sau o floare micuţă (simbol de speranţă).... E atâta emoţie în gestul prin care prindem un mărţişor de reverul hainei persoanei din faţa noastră, sau de pulover... Oricum, fie că noi conştientizăm sau nu, oferirea unui mărţişor este un gest prin care – fizic – ne apropiem mai mult de cel de lângă noi, reducem centimetrii sau metrii care ne despart de obicei şi ne apropiem... Unii trimit câte o felicitare „clasică”, „de hârtie” prin poştă... ei bine, chiar şi felicitarea scrisă de mână este un semn al unei atingeri, este atingerea mâinii peste foaia albă a felicitării... Alţii trimit o felicitare electronică, „prin email”... chiar şi aici (chiar dacă poate mai slab) se poate simţi o atingere umană, prin degetele care au atins tastatura şi au scris mesajul pe care îl vedem pe ecran... Şi mai este un tip de felicitare de mărţişor sau chiar mărţişor... în întregime invizibil: este gândul acela, de iubire, când ne gândim la cei dragi nouă, la cei dragi inimii noastre, şi simţim atunci o căldură deosebită în suflet, în piept... chiar deasupra inimii... chiar acolo unde ar fi fost un mărţişor... Tu, doamnă care citeşti aceste rânduri, tu, domnule care citeşti aceste rânduri, tu, fată care citeşti aceste rânduri... ai simţit căldura unui mărţişor... din gând?