Rugăciunea unui tată
„Dumnezeule, Părinte atotputernic, dă-mi un fiu care să fie conştient de slăbiciunile sale; destul de tare ca să se încurajeze, când îi va fi teamă; un fiu care să ştie să primească cu seninătate un necaz onorabil şi să fie umil şi generos atunci când este victorios.
Dă-mi un fiu care să ţi se consacre şi care să preţuiască cunoaşterea ta ca pe piatra unghiulară a înţelepciunii.
Te rog, Dumnezeule, nu-l condu pe căi uşoare, ci mai degrabă pe căi pline de necazuri şi obstacole.
Învaţă-l să stea drept în furtuni şi să arate compasiune pentru cei ce cad.
Dă-mi un fiu cu inimă curată, cu aspiraţii înalte, care să fie stăpân pe sine, înainte de a încerca să se impună în faţa altora; ca să ştie să zâmbească, fără să uite cum se plânge; care să se îndrepte spre viitor, fără a pierde din vedere trecutul.
Şi, când va avea toate acestea, mai adaugă-i, te rog, suficient spirit de umor, ca să rămână mereu serios, fără să ia lucrurile dificile ca tragice.
Dă-i umilinţă, ca să-şi amintească oricând cu simplitate de adevărata măreţie, înţelegerea adevăratei înţelepciuni, blândeţea adevăratei puteri.
Atunci, eu, tatăl său, voi îndrăzni să-mi spun în şoaptă: «N-ai trăit în zadar!»”
(Douglas MacArthur)
12:20:00 | Etichete: internet, recomandari, tătic | 0 Comments
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
