Ovidiu Bişog - ovibis

Sufletul îmi este un abis a cărui profunzime mă înspăimântă uneori că nu o pot descoperi chiar eu însumi...

Mărţişorul... din gând

(text publicat iniţial  la 03/01/2006, ora 08:43, pe vechiul meu blog, pentru care Yahoo nu a mai oferit găzduire)

Început de primăvară... Da... mai toate frazele care se scriu în felicitările trimise de 1 martie conţin această frântură de frază: „Început de primăvară...” Poate fi considerat un început banal, standard, tipizat, intrat de acum în uzul curent al limbii.
Dar iată că natura, de 1 martie 2006, la Iaşi, cel puţin, a vrut să demonstreze că banalitatea poate fi desfiinţată. Cum? Începând din ultima noapte de februarie, a nins continuu până aproape de prânzul primei zile din martie... şi în loc de ghiocei iviţi din zăpadă, am văzut (şi simţit) cu toţii o plapumă groasă de zăpadă peste oraşul Iaşi şi peste întreg judeţul, chiar şi peste multe alte judeţe din ţară.
Un mărţişor de zăpadă...
Am scris aceste rânduri cu emoţia unui început... fie el, acest început, chiar şi doar un început de lună, o lună calendaristică în care sperăm cu toţii să fie pentru fiecare numai zile bune, şi multă speranţă... şi multe împliniri.
Pentru romano-catolici (da, şi eu sunt catolic, în caz că nu ştiaţi), este începutul Postului Mare, perioada de 40 de zile de dinainte de sărbătoarea Paştelui. Postul este un timp de pregătire spirituală, prilej de reculegere, prilej de analiză interioară... Ei, dar nu voi mai scrie iar despre post, din cauză că am mai scris într-o zi din februarie...
Început de primăvară... calendaristică... 1 martie – zi în care ne gândim la cei dragi, să le dăruim câte un mărţişor, cu atât de multă emoţie le prindem în piept acel firicel alb-roşu prin care trece câte o inimioară (simbol al iubirii), sau un coşar (simbol al norocului), sau o floare micuţă (simbol de speranţă).... E atâta emoţie în gestul prin care prindem un mărţişor de reverul hainei persoanei din faţa noastră, sau de pulover... Oricum, fie că noi conştientizăm sau nu, oferirea unui mărţişor este un gest prin care – fizic – ne apropiem mai mult de cel de lângă noi, reducem centimetrii sau metrii care ne despart de obicei şi ne apropiem... Unii trimit câte o felicitare „clasică”, „de hârtie” prin poştă... ei bine, chiar şi felicitarea scrisă de mână este un semn al unei atingeri, este atingerea mâinii peste foaia albă a felicitării... Alţii trimit o felicitare electronică, „prin email”... chiar şi aici (chiar dacă poate mai slab) se poate simţi o atingere umană, prin degetele care au atins tastatura şi au scris mesajul pe care îl vedem pe ecran... Şi mai este un tip de felicitare de mărţişor sau chiar mărţişor... în întregime invizibil: este gândul acela, de iubire, când ne gândim la cei dragi nouă, la cei dragi inimii noastre, şi simţim atunci o căldură deosebită în suflet, în piept... chiar deasupra inimii... chiar acolo unde ar fi fost un mărţişor... Tu, doamnă care citeşti aceste rânduri, tu, domnule care citeşti aceste rânduri, tu, fată care citeşti aceste rânduri... ai simţit căldura unui mărţişor... din gând?

botezul băiatului meu, Iustin Bişog

Vizionaţi pe Youtube un montaj video de la botezul băiatului meu, Iustin Bişog.
Filmarea a fost făcută sâmbătă, 16 ianuarie 2010, în biserica "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Iaşi, de către firma DREAMSTUDIO - aceeaşi care ne-a filmat (şi fotografiat atunci) la nuntă şi cărora le mulţumesc şi pe această cale.

Un blog cu predici

Un blog cu predici
Pentru preoţii din secolul al XXI-lea, resursele pe care le au la dispoziţie şi îi ajută în pastoraţie sunt numeroase. Dezvoltarea mijloacelor de comunicare în masă a făcut posibilă o adevărată explozie de surse de informare şi de formare. Sunt nenumărate cărţile care prezintă predici, materiale de cateheză sau informaţii utile. Sunt şi mai multe siturile pe internet unde pot fi găsite resurse utile pentru preoţi. Multe sunt asemănătoare, altele sunt deosebite. Varietatea conţinuturilor şi mulţimea contribuitorilor la aceste situri sunt remarcabile.
Slujind ca preot paroh comunitatea din Vestenthal (Austria), părintele Iosif Mareş, originar din Faraoani, din Dieceza de Iaşi, consultându-se cu un prieten pentru partea tehnică, a avut ideea concretizării unui proiect mai vechi al sfinţiei sale: o sursă de idei de predici prin traduceri din cărţile care circulă în spaţiul germanic, în limba germană, o limbă mai greu accesibilă, dar care este purtătoarea unei culturi bazată pe precizie şi concizie.
Deşi la început a fost uşor sceptic în privinţa succesului, deoarece totuşi, blogul înregistrează vizitatori noi în fiecare săptămână, părintele Mareş a mărturisit: "M-am gândit la faptul că preacucernicii părinţi, printre altele, se inspiră din materiale în franceză, italiană şi poate engleză. Germana nefiind o limba prea accesibilă, nu intră prea mult în uzul lingvistic. La sugestia unor prieteni, m-am oprit asupra unor predici pentru copii. De la începutul noului an bisericesc am scris în blog traduceri din limba germană ale predicilor duminicale şi festive pentru copii. Eu folosesc predici dialogate care conţin o idee, două. Mă ghidez după vorba neamţului: «kurz und bündig», adică scurt şi cuprinzător".
Astfel, de la sfârşitul anului 2009, a luat fiinţă blogul www.predicimares.blogspot.com, intitulat "Predici realizate sau traduse de pr. Iosif Mareş".
La începutul lunii februarie 2010, acest blog www.predicimares.blogspot.com se prezintă deja cu 15 predici pentru copii, structurate după mai multe criterii (Advent, Anul C, Timpul de peste an etc.). Vor urma noi materiale, care sperăm să fie de folos preoţilor din România sau celor care predică în limba română. "Dacă blogul va fi vizitat şi deci va trezi interes, voi continua ciclul predicilor pentru copii pentru tot anul liturgic" a spus părintele.
*
Pr. Iosif Mareş s-a născut la 2 ianuarie 1950 la Faraoani (Bacău). A fost sfinţit preot la 24 iunie 1975 de către ep. Petru Pleşca. A activat ca vicar şi paroh în Dieceza de Iaşi (1975-1984), vicar şi paroh în Dieceza de Timişoara (1984 - 9 mai 1988), preot colaborator în Dieceza de Szeged-Csanád din Ungaria (10 mai 1988 - 10 ianuarie 1989), capelan la Tulln an der Donau în Dieceza de St. Pölten, Austria (13 ianuarie 1989 - 31 iulie 1989); paroh la Lichtenau im Waldviertel (1 august 1989 - 31 august 1995), iar de la 1 septembrie 1995 este paroh la biserica sanctuar din Vestenthal, în Dieceza St. Pölten din Austria.
Ovidiu Bişog
*
Blogul părintelui Mareş www.predicimares.blogspot.com a fost creat şi este administrat de mine, părintele îmi trimite textele, eu le corectez şi le public. La rugămintea părintelui Mareş, mi-a încredinţat în vara anului 2009 şi sarcina de a administra situl Parohiei Vestenthal din Austria (www.vestenthal.net).

Actualizare 2016: Părintele Mareș nu mai activează la Vestenthal, în Austria, ci s-a retras la Bacău. Nici site-ul Parohiei Vestenthal nu mai este cel de sus, ci http://pfarre.kirche.at/vestenthal/.
www.predicimares.blogspot.com a devenit www.iosifmares.blogspot.com