Ovidiu Bişog - ovibis

Sufletul îmi este un abis a cărui profunzime mă înspăimântă uneori că nu o pot descoperi chiar eu însumi...

Patriotism sau...

Pe www.hotnews.ro, site pe care îl urmăresc zilnic, am descoperit azi (21 ianuarie 2011), următoarea pagină:
http://smartwoman.hotnews.ro/cum-mai-invata-copiii-nostri-ce-inseamna-patriotismul.html
Cum mai învaţă copiii noştri ce înseamnă patriotismul?
Merită de citit scurtul articol, dar mai ales comentariile, multe bine argumentate, care ne dau o imagine despre cum este percepută problema patriotismului în România...

Un anisor...


Astăzi, joi, 16 decembrie 2010, la ora 00,30, Iustin Bişog, băiatul meu (şi al soţiei mele, desigur, produs comun), a împlinit primul anişor din viaţa lui, schimbând primul prefix. De acum, vârsta lui se va contoriza cu 1 an şi... 
A crescut mare! Deja merge prin casă, încearcă să spună cuvinte, parcă nu doar interjecţii şi sunete guturale...
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că ni l-a dăruit pe Iustin, mulţumesc mamei lui pentru că în anul acesta a fost 24 de ore din 24 alături de el şi l-a îngrijit, mulţumesc părinţilor mei şi socrilor mei, mulţumesc tatălui meu care, din iunie, a plecat la Tatăl din ceruri, dar a apucat să-şi vadă cel de-al doilea nepoţel (după băiatul sorei mele), mulţumesc naşilor de la botez, mulţumesc tuturor prietenilor şi cunoscuţilor care ne-au ajutat şi ne-au încurajat în noua misiune de tătic şi mămică...
Multe sunt de spus, dar... mai încolo!
Acum e moment de sărbătoare!
La mulţi ani, dragul meu băiat, Iustin Bişog! 
Mă rog lui Dumnezeu să te binecuvânteze în continuare să fii sănătos, cuminte şi să devii un creştin bun şi un om bun în societate.

Rugăciunea unui tată

„Dumnezeule, Părinte atotputernic, dă-mi un fiu care să fie conştient de slăbiciunile sale; destul de tare ca să se încurajeze, când îi va fi teamă; un fiu care să ştie să primească cu seninătate un necaz onorabil şi să fie umil şi generos atunci când este victorios. 
Dă-mi un fiu care să ţi se consacre şi care să preţuiască cunoaşterea ta ca pe piatra unghiulară a înţelepciunii. 
Te rog, Dumnezeule, nu-l condu pe căi uşoare, ci mai degrabă pe căi pline de necazuri şi obstacole. 
Învaţă-l să stea drept în furtuni şi să arate compasiune pentru cei ce cad. 
Dă-mi un fiu cu inimă curată, cu aspiraţii înalte, care să fie stăpân pe sine, înainte de a încerca să se impună în faţa altora; ca să ştie să zâmbească, fără să uite cum se plânge; care să se îndrepte spre viitor, fără a pierde din vedere trecutul. 
Şi, când va avea toate acestea, mai adaugă-i, te rog, suficient spirit de umor, ca să rămână mereu serios, fără să ia lucrurile dificile ca tragice. 
Dă-i umilinţă, ca să-şi amintească oricând cu simplitate de adevărata măreţie, înţelegerea adevăratei înţelepciuni, blândeţea adevăratei puteri. 
Atunci, eu, tatăl său, voi îndrăzni să-mi spun în şoaptă: «N-ai trăit în zadar!»”

(Douglas MacArthur)