Ovidiu Bişog - ovibis

Sufletul îmi este un abis a cărui profunzime mă înspăimântă uneori că nu o pot descoperi chiar eu însumi...

Un anisor...


Astăzi, joi, 16 decembrie 2010, la ora 00,30, Iustin Bişog, băiatul meu (şi al soţiei mele, desigur, produs comun), a împlinit primul anişor din viaţa lui, schimbând primul prefix. De acum, vârsta lui se va contoriza cu 1 an şi... 
A crescut mare! Deja merge prin casă, încearcă să spună cuvinte, parcă nu doar interjecţii şi sunete guturale...
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că ni l-a dăruit pe Iustin, mulţumesc mamei lui pentru că în anul acesta a fost 24 de ore din 24 alături de el şi l-a îngrijit, mulţumesc părinţilor mei şi socrilor mei, mulţumesc tatălui meu care, din iunie, a plecat la Tatăl din ceruri, dar a apucat să-şi vadă cel de-al doilea nepoţel (după băiatul sorei mele), mulţumesc naşilor de la botez, mulţumesc tuturor prietenilor şi cunoscuţilor care ne-au ajutat şi ne-au încurajat în noua misiune de tătic şi mămică...
Multe sunt de spus, dar... mai încolo!
Acum e moment de sărbătoare!
La mulţi ani, dragul meu băiat, Iustin Bişog! 
Mă rog lui Dumnezeu să te binecuvânteze în continuare să fii sănătos, cuminte şi să devii un creştin bun şi un om bun în societate.

0 comentarii: