Ovidiu Bişog - ovibis

Sufletul îmi este un abis a cărui profunzime mă înspăimântă uneori că nu o pot descoperi chiar eu însumi...

În amintirea tatălui meu, Victor Bişog

Preiau mai jos un fragment dintr-un articol care a apărut în 7 august 2007 în ziarul "Ieşeanul", în care, chiar la final, era prezentat şi tăticul meu, Victor Bişog. Articolul în întregime poate fi citit la pagina http://old.ieseanul.ro/articol/ziar/iasi/gospodarul/16648/ (mulţumesc totodată acestui ziar pentru că a păstrat articolul online şi sper să îl mai păstreze).
În dimineaţa zilei de  13 iunie 2010, Tatăl din ceruri a vrut să-l cheme la el pe tăticul meu de pe pământ, iar de acolo, de sus, ştiu că tatăl meu de sânge mă ocroteşte şi priveşte cu bucurie şi spre nepoţelul său, Iustin, fiul meu, pe care a tatăl meu a avut bucuria de a-l ţine de câteva ori în braţe şi am reuşit chiar să fac şi câteva fotografii cu ei doi.
Te iubesc, tăticul meu! Îl rog pe Dumnezeu să îţi dea lumina veşnică a Raiului!

* * *

DOGAR DE VIŢĂ VECHE
7 August 2007
Click pentru a mari
Victor Bişog din Răducăneni a deprins arta dogăritului de la tatăl său, în urmă cu cincizeci de ani
Dogăritul face parte din acea clasă de meserii nobile, dar pe cale de dispariţie. Victor Bişog este unul dintre ultimii meşteri în făurit butoaie trainice şi sănătoase.

Moştenire de familie
Nea Victor a învăţat meşteşugul de la tatăl său, pe la vârsta de 6-7 ani. "Eram neastâmpărat şi, ca să-mi consum într-un fel energia, tata m-a luat să-l ajut la dogărit", spune bătrânul. Experienţa l-a învăţat că vinul se păstrează cel mai bine în butoaie făcute din lemn de stejar, frasin şi salcâm. "Dintre toate, cel mai bun e stejarul, mai ales pentru păstrarea coniacului. Ca să ai o ţuică bună de cazan trebuie musai ţinută în butoaie din lemn de dud", dezvăluie nea Victor câteva dintre secretele meseriei.

Meşteşugul
Nostalgic, Victor Bişog îşi aduce aminte de vremurileîn care din lemn se făceau şi putini pentru brânză şi murături. "Acum au apărut butoaiele din plastic. Nişte prostii", spune Bişog. Cel mai mare butoi confecţionat la bancul său de lucru a fost unul cu o capacitate de 1.400 de litri. "Un butoi de o dimensiune obişnuită, săspunem de 200 de litri, se face cam într-o săptămână, dacă vrei să iasă un lucru de calitate", spune meşterul dogar. Mecanismul de fabricaţie pare simplu. Scândurile sunt prinse în aşa numitele "calupuri", nişte cercuri metalice. Cu ajutorul unei prese, ele sunt îndoite la mijloc, dându-se forma butoiului. În interiorul acestuia se aprinde un foc care ajută la întărirea doagelor şi consolidarea formei finale a butoiului. După stingerea focului, butoiul e gata şi bun de umplut cu cele necesare. Vin, ţuică, murături. După pofta fiecăruia.

0 comentarii:

    Placi video la pret superb!!