Ovidiu Bişog - ovibis

Sufletul îmi este un abis a cărui profunzime mă înspăimântă uneori că nu o pot descoperi chiar eu însumi...

Sfântul Victor... "In memoriam" Victor Bișog, tatăl meu...

Astăzi, 8 mai 2017, în calendarul romano-catolic, este sfântul Victor, martir. Mă gândesc cu emoție la tatăl meu, Victor M. Bișog, care de aproape 7 ani nu mai este printre noi, sper că e deja în paradis cu Dumnezeu. De obicei, pe când trăia tatăl meu, îi sărbătoream onomastica la 28 iulie, când este amintit sfântul Victor I, papă, dar mă gândesc și azi, de sfântul martir Victor, la tatăl meu... Mi-e dor de tine, tată! * Sfântul Victor, martir Dacă apelativul nu ar risca să apară prea uşor şi nepoliticos, am putea spune că sfântul Ambrozie a fost unul dintre cei mai eficace "talent-scout" ale istoriei. Cercetând în amănunţime istoria oraşului Milano, voi regăsi acolo personaje ilustre, care cinsteau dieceza, în fruntea căreia se găsise el aşa de rapid. Şi, ca un bun "talent-scout", el ştia şi să-i lanseze pe discipolii săi cu toate mijloacele de publicitate cunoscute pe atunci, mai ales sărbătorile populare, imnurile sacre şi monumentele. Una dintre descoperirile sfântului Ambrozie este tocmai sfântul Victor, despre care el a vorbit în mod difuz în Explanatio evangelii secundum Lucam şi în imnul Victor, Nabor, Felix pii. Alt izvor "istoric", din care cunoaştem viaţa şi mai ales martiriul sfântului Victor, sunt Actele, care datează din secolul al VIII-lea. Victor, Nabor şi Felix erau trei soldaţi provenind din Mauritania şi staţionaţi în Milano. Fiind constrânşi, ca şi alţi tovarăşi ai lor de armată şi de credinţă, să aleagă între împărat şi Dumnezeu, alegerea lor a fost clară şi decisă. Dar ascultarea sa faţă de conştiinţă i-a adus lui Victor numai arestarea şi celula de pedeapsă. După ce a fost ţinut şase zile fără hrană şi fără apă, pentru a i se slăbi rezistenţa, a fost târât în hipodromul circului (lângă actuala Porta Ticinese): cu toate că interogatoriul a fost condus de însuşi Maximian Erculeo şi de consilierul să Anulinus, Victor a rămas foarte hotărât în refuzul său de a sacrifica idolilor, pe care l-a păstrat chiar şi după o severă biciuire. Readus în închisoare, acolo unde se află acum Porta Romana, sfântul Victor este chinuit mai departe: printre altele i-au turnat plumb topit pe răni, dar puternica rezistenţă fizică a soldatului african încă nu a fost înfrântă. Ba chiar, într-o zi, profitând de o lipsă de atenţie a gardienilor săi, a reuşit să evadeze şi să se refugieze într-un grajd părăsit, situat în apropiere de un teatru, acolo unde se află actualmente Porta Vercellina. Dar de data aceasta peregrinarea sa s-a terminat: fiind descoperit, a fost târât într-o pădure de ulmi din apropiere, unde a fost decapitat. Trupul său a rămas neînmormântat timp de o săptămână, dar sfântul episcop Maternus l-a găsit încă intact şi păzit cu fidelitate de două fiare. Apoi i-a fost construit un mormânt somptuos, lângă care sfântul Ambrozie a voit să-l îngroape pe fratele său Satirus. Sfântul Victor este unul dintre cei mai îndrăgiţi sfinţi pentru milanezi, care i-au construit şi dedicat biserici şi monumente, dintre care de cea mai tristă celebritate este... închisoarea "Sfântul Victor". Nu fără nici o legătură este el patronul prizonierilor şi al exilaţilor. (Text preluat din cartea "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

0 comentarii: