Moment liric: HIMERA

Himera

Voisem tăcere, voisem departe

Voisem să uit, să las toate deşarte

Voisem să caut şi-apoi să găsesc

Să aflu ce-n lume mai este firesc.

Fugisem departe de lumea nebună

În urma mea paşii a grabă răsună

Fugeam pe o stradă, fugeam de-ntuneric

Cu ochii vedeam ce părea că-i himeric.

Simţeam frig afară şi-n vene căldură,

La tâmple zvâcnire, în piept o arsură

M-ajunge himera, vrea pacea să-mi fure

Mă zbat, mă cutremur, îi cer să se-ndure.

Mă prinde himera cu gheara-i hapsână

Mi-arată şi colţii, mă trage de mână,

Mă strigă pe nume, eu caut scăpare

Şi fug mai departe în bezna cea mare.

Întorc acum capul şi-o caut cu ochii

Himera îmi pare îmbrăcată în rochii

Cu părul ei negru şi lung despletit

Pe urme m-ajunge, căci am obosit.

Mai sper că-i departe, încerc iar s-alerg,

Dar simt fruntea udă şi dau să o şterg

Şi simt perna udă, mi-e pat cunoscut

Voisem tăcere în somn.... şi-am tăcut.

(reproducerea este strict interzisă, indiferent de formă, fără acordul meu în scris. Toate drepturile sunt rezervate!)

Ovidiu Bişog - ovibis